http://rebelul.wordpress.com/

Eu va astept cu drag.

Uneori, tirziu in noapte, ma trezeste o alarma de masina.

Ascult putin si rasuflu usurat : nu-i a mea !

Dar ma trezeste. Si adorm greu la loc pentru ca o alta alarma

sa ma trezeasca din nou.

Cea de la ceas.

Cind am nevoie de albastru

Imi indrept ochii spre cer

Cind am nevoie de albastru

Imi indrept ochii spre mare

Cind am nevoie de albastru albastru

Ma-ndrept spre ochii tai

Se numeste Fox. Nimeni nu-i mai stie

numele adevarat. Cu o inteligenta

mult peste medie, cunoscator a

citorva limbi straine, invatate de la

marinarii din port, nu a muncit in viata

lui. Mai greu a fost inainte de ’89,

dar, mai cu un pachet de tigari, mai

cu unul de cafea, cu o teapa, cu

pensia batrinilor, s-a descurcat.

Arestat de citeva ori de militie a fost

condamnat la locul de munca pentru parazitism. De fiecare data nu a

rezistat mai mult de doua luni pina cind a revenit pe strazi. Dupa ’89 cind,

pentru cei ca el a coborit raiul pe pamint, s-a mentinut in aceleasi limite.

Tot cu un pachet de tigari, cu unul de cafea cu pensia batrinilor pina ce

acestia incet, incet s-au stins de inima rea.

A pus intotdeauna libertatea mai presus de orice.

Dar libertatea are un pret.

Nu s-a casatorit niciodata. Nu a avut copii. Prietenii? Apasati de griji, de

nevoi, de familii, de copii l-au uitat de mult. La cincizeci si cinci de ani a

ramas un singuratic.

Bintuie strazile orasului ca o fantoma.

]]> http://rebelu.bloggerul.ro/2009/11/19/fox-2/feed/ http://rebelu.bloggerul.ro/2009/11/13/dupa-gheorghe-dinica/ http://rebelu.bloggerul.ro/2009/11/13/dupa-gheorghe-dinica/#comments Fri, 13 Nov 2009 08:06:13 +0000 rebelu http://rebelu.bloggerul.ro/?p=63 La moartea lui Gheorghe Dinica multi colegi de breasla, de

generatie apropiata, si-au exprimat sentimentele de tristete prin

presa scrisa sau la televiziune.

Ce m-a frapat a fost faptul ca nu am citit si nu am vazut pe

nicaieri vreo parere exprimate de vreun actor din generatia

tinara ( o exista asa ceva? ).

Pentru actorii din generatia tinara ( o exista asa ceva? ) moartea

lui Gheorghe Dinica a fost echivalenta cu moartea

boschetarului din coltul strazii atins de primele geruri din iarna

care se anunta.

Da’, sper ca nu am vazut si citit tot si in concluzie ma insel.

din dragoste, sa se schimbe.

Barbatul face tot posibilul ca femeia cu care s-a casatorit

din dragoste, sa nu se schimbe.

Tragedia consta in faptul ca femeia reuseste iar barbatul

nu.

publicata pe 26.06.2007 aici

Omul traieste foarte putin. El nu-i decit propria

lui lupta impotriva timpului.

naturii, mai mult in aer liber, mergind pe malul marii sau

cutreierind muntii ?

Vom avea oare puterea sa ne smulgem copii din fata

calculatoarelor, a televizoarelor sau a jocurilor video si

sa-i luam cu noi la pescuit sau la plimbari cu bicicleta ?

De raspunsul pe care il vom da, cred ca va depinde

viitorul omului pe aceasta planeta.

John Hess

Cind cadem in capcana de a crede ca tehnologia le va rezolva pe toate,

abdicam de la responsabilitatea personala. Fanteziile tehnologice sunt cit

se poate de elocvente in acest sens. Asteptam mereu o noua pilula

magica datorita careia ne vom putera permite sa consumam toate

alimentele care ingrasa, fara sa cistigam totusi in greutate ; sa mergem

cu masina oricit am dori dar fara sa poluam ; sa ducem o viata cit se

poate de necumpatata dar multumita pilulei minune sa nu fim expusi nici la

cancer nici la afectiunile cardiace, etc. In mintea noastra, cel putin,

tehnologia este totdeauna pe punctul de a ne elibera de disciplina si

responsabilitatea personala.

Numai ca ea nu face si nu va face niciodata acest lucru.

Brincoveanu. Brincoveanu face o intelegere cu sultanul. Si, in buna

traditie a romanilor de pina atunci ( si dupa ) o incalca. Sultanul il

decapiteaza . Pe el si tot neamul lui.

Noi il ridicam in slavi. Ba chiar il facem sfint. Ce ridicam in slavi?

Tradarea, minciuna, fatarnicia, incalcarea unui tratat, etc….

Ar cam fi cazul sa  ne privim istoria in ochi si sa facem ciocul mic.

publicata pe 01.12.2006 aici

Exista dovezi serioase, dobindite de cercetarile moderne asupra

creierului, ca o amintire data este stocata repetat in mai multe locuri

diferite ale creierului.

Intocmai ca o informatie digitala pe un, sa zicem, DVD. Ba, chiar cu

back-up, ca in caz de distrugere sa gasim totusi informatia respectiva in

alt loc.

Va fi oare posibil ca intr-un viitor oarecare, atunci cind neurofiziologia sa

fi avansat substantial, sa se reconstruiasca memoria ori punctele de

vedere ale cuiva care a murit de mult ?

Si ar fi acesta un lucru pozitiv ? Ar echivala totusi cu violarea cea mai

profunda a intimitatii. Dar, ar constitui si un fel de nemurire, intrucit

intelectul nostru este in mod clar aspectul major a ceea ce suntem.

Este clar pentru toata lumea ca Albert Einstein a devenit

un genial om de stiinta nu prin scoala ci in pofida ei.

P. S. - Nici o legatura cu faptul ca abia a inceput scoala!