Se numeste Fox. Nimeni nu-i mai stie

numele adevarat. Cu o inteligenta

mult peste medie, cunoscator a

citorva limbi straine, invatate de la

marinarii din port, nu a muncit in viata

lui. Mai greu a fost inainte de ’89,

dar, mai cu un pachet de tigari, mai

cu unul de cafea, cu o teapa, cu

pensia batrinilor, s-a descurcat.

Arestat de citeva ori de militie a fost

condamnat la locul de munca pentru parazitism. De fiecare data nu a

rezistat mai mult de doua luni pina cind a revenit pe strazi. Dupa ’89 cind,

pentru cei ca el a coborit raiul pe pamint, s-a mentinut in aceleasi limite.

Tot cu un pachet de tigari, cu unul de cafea cu pensia batrinilor pina ce

acestia incet, incet s-au stins de inima rea.

A pus intotdeauna libertatea mai presus de orice.

Dar libertatea are un pret.

Nu s-a casatorit niciodata. Nu a avut copii. Prietenii? Apasati de griji, de

nevoi, de familii, de copii l-au uitat de mult. La cincizeci si cinci de ani a

ramas un singuratic.

Bintuie strazile orasului ca o fantoma.